To be or not to be?

Aceasta e întrebarea. Pentru majoritatea oamenilor, teama de moarte le dă un răspuns, și uneori ei par mânați chiar de un conatus. Tot zbuciumul ăsta al lor mi s-a părut adesea dubios, de parcă toți ne înecăm în ocean împreună, și fiecare încearcă să se salveze pentru încă o clipă sprijinindu-se pe altul, împingându-l în jos, iar la final oricum toată lumea moare. Uneori mă întrebam dacă nu e mai demn să te oprești din înot, e o decizie atât de grea, și totuși ar fi așa ușor să o faci. Dar nici acesta nu-i răspunsul. Nu contează doar a fi, sau nu, autoprezervarea nu înseamnă nimic dacă nu ai de fapt ce prezerva. Contează să evoluezi. Noi oamenii, nu avem nimic măreț prin ceea ce suntem. măreția noastră este devenirea, măreț este ceea ce putem fi. Potențial. Mereu mi-a plăcut cuvântul ăsta. Nu suntem zei, care pot crea perfecțiunea, ca niște sculptori iscusiți, a căror marmură e neantul și a căror daltă e lumina. Noi suntem creația noastră, și procesul e continuu, în fiecare clipă, cu fiecare gând, fiecare alegere, fiecare vis, ne creăm lumea. Noi alegem sensul, să alegem, deci, o pantă ascendentă.

Man is a rope stretched between the animal and the Overman - a rope over an abyss.

A dangerous crossing, a dangerous wayfaring, a dangerous looking-back, a dangerous trembling and halting.

What is great in man is that he is a bridge and not a goal; what is lovable in man is that he is an over-going and a down-going.

Friedrich Wilhelm Nietzsche - Thus Spoke Zarathustra