Criza

Mergea incet pe strada. Atat de incet incat nu numai ca iti dadeai seama ca nu se grabeste, dar si ca habar n-are incotro se indreapta. Desi era seara, isi uitase ochelarii de soare pe fata, si doar faptul ca purta costum il facea sa para ceva mai serios, desi gulerul ii era stramb. Tiganusul desigur ca-l ochise cu mult inaintea mea. Era o tinta perfecta pentru el. Genul de om care arunca cu banii, si care ar ajuta pe cineva, doar doar o intra karma in actiune si mai iese si el din cacat. Apare in fata lui, ca din neant judecand dupa expresia tipului, desi eu il vazusem ascuns dupa o masina, si il intreaba cu tonul acela pe care-l stim cu totii, politicos si amenintator in acelasi timp:
-Nenea, imi dai si mie un ban?
Tipul il privi cu adevarat abia dupa cateva secunde, si apoi zambind, de parca ar fi recunoscut un vechi prieten, baga mana in sacou si scoate o moneda. O moneda de 1 ban, nou-nouta, pe care i-o intinde atent cersetorului.
-Poftim pustiule.
Instant, tiganusul riposteaza:
-Atat? Ce sa fac eu ma cu asta?
-Nu stiu, sa razuiesti ceva poate...Asta mi-ai cerut, un ban.
Pustiul nu aprecia deloc umorul, si se uita prin preajma, precis dupa un frate mai mare care sa sara repede la scandal.Tipul continua:
-Poate sa razuiesti la loz in plic... Asa va place voua , castig fara efort, nu-i asa?Tuturor ne place...
-Da-te ma-n pula mea, da-mi niste bani! Auzi?(tiganusul scoate un cutit mic, cu varful indoit de la cat se jucase cu el, dar cu lama inca foarte ascutita) Pot sa te omor ba!
Tipul era calm. Mai mult, parea plictisit.
-Pustiule, n-ai decat. Ai aprecia mult mai mult daca ti-as spune ca ti-am dat ultimul meu ban.
-Hai ma, nu manca cacat ma...Ai sacou, nu umbli tu fara bani, stiu ca ai. Da-mi si mie, tie-ti ajunge!
-Pun pariu ca ai mai multi bani ca mine acum. M-au dat afara acum trei luni, am rate si n-am putut sa vand nimic...Sunt falit...Tu pentru cine lucrezi? Poate ma angajeaza si pe mine...

I tie-dyed my soul

Ma priveam in oglinda. Oarecum ca Narcis, admirativ ce-i drept, dar tocmai pentru ca nu ma stiam deosebit de atragator, iar in acea clipa imaginea reflectata arata mult mai bine decat mine. De fapt parca nici nu eram eu, cate diferente aduce o simpla inversare... Si era clar ca si reflectia ma privea pe mine cum o priveam eu pe ea. M-am apropiat, la fel a facut si ea. Pana la urma, cumva, nu m-a oprit suprafata rece, cum se intamplase inainte, ne-am intalnit. Acum amandoi eram oglinda. Ne-am completat fiecare cu ce dorea de la celalalt, si in felul asta ne-am anulat. Redus la un nivel bazal, lumina se reflecta pe mine. Dar nu ma comportam ca o oglinda obisnuita, eram egoist, spargeam lumina ca o prisma si pastram doar frecventele care imi placeau, reflectand inapoi numai o parte din ce primeam. Imi alegeam atent culorile, fiecare raza noua ma contura acolo, in oglinda, invatam sa merg din nou in acea fasie subtire, linia dintre bine si rau, alb si negru, existenta si inexistenta. Deodata, simteam ca nu mai am loc, nu mai incapeam, sticla ma inghesuia si cand m-am trezit, eram din nou o fiinta materiala. Colorat, purificat, ma simteam in sfarsit eu. O singura problema, acum nu mai aveam oglinda. Nu stiam cum arat.

Fragment dintr-un roman inexistent

Adormisem relativ usor, vinul fusese potrivit, imi daduse o stare de somnolenta si totusi ma culcasem linistit stiind ca nu voi fi mahmur a doua zi. Desigur ca m-am trezit de cateva ori in toiul noptii, asa cum fac de obicei. Dar spre dimineata, trebuie sa fi fost vreo 4-5, caci soarele parea ca vrea sa rasara dar n-avea inca forta, ceva mi-a atras atentia si n-am mai adormit la loc imediat ca in celelalte dati. Mana ei era infipta in parul meu, probabil se jucase cu el in timp ce eu dormeam, si dandu-mi seama de asta nu m-am putut abtine si, sculandu-ma incet, i-am sarutat podul palmei. Atunci mana ei s-a facut cupa, din reflex desigur, dar parca pentru a-mi pastra sarutul pana a doua zi. Imaginea a fost atat de puternica incat ma simteam inca in vis, si probabil la putin timp dupa intrasem cu adevarat in taramul oniric.
M-am trezit pe la 8, si nemaiavand rost sa atipesc o ora pana suna ceasul, m-am dus in bucatarie sa fumez o tigara si sa pregatesc cafea. Mai aveam o singura tigara, un Camel fara filtru. Era tutun bun, mirosea de la o posta si avea un gust pe masura, si in linistea diminetii puteam sa aud sunetul tigarii arzand, asta ma calma mai mult decat tigara in sine. Dar o aveam de atat de mult timp in tabachera incat incepuse sa piarda tutun si inevitabil mi-a ramas putin in dinti. Asta m-a facut sa poftesc si mai tare la cafea, dar deschizand frigiderul am vazut ca laptele se terminase. Am gasit in schimb un tub de frisca, si m-am gandit sa experimentez, prima oara am pus doar un varf de frisca in cafea si capata imediat o culoare potrivita dupa ce am amestecat putin. Gustul se modificase in bine, asa ca am mai pus si cafeaua a iesit surprinzator de buna.
8 si 24... Nu reusisem sa omor foarte mult timp cu tabieturile de dimineata, si nu ma pricepeam sa astept fara tigari. De aceea era mereu un chin sa calatoresc cu avionul. Ma plimbam frenetic prin casa, mutam cate o carte si apoi ma chinuiam sa-i restitui intocmai pozitia, desi nimeni n-ar fi observat daca era in alt loc. Apoi am inceput sa caut printre viniluri, si gasesc Revolver-ul Beatelsilor. In clipa aia m-am gandit ca sunetul rece al alarmei nu e potrivit si ca i-ar placea sa se trezeasca mai mult pe "I'm only sleeping". Pasind incet, opresc desteptatorul, pun ceaiul pe cealalta noptiera, fiindca avea reflexul sa apese butonul de snooze si cand nu suna alarma, si punand vinilul in pick-up, am inceput sa numar secundele pana la 9 fix. Am pornit melodia si incet, incet, foarte incet ca de obicei, s-a trezit si ea. A facut ochii mari, asa de mari incat parca ii ocupau toata fiinta, si abia in clipa aia imi parea ca rasarise cu adevarat soarele.

Net cafe

Eram in net cafe, o bomba de-aia plina de fum cu calculatoare de tot cacatul, dar ma rog, nu asta conta, conta ca ma distram. Eram foarte atent la jocul ala antic, dar ceva mi-a atras atentia. Grupul de barbati de langa noi, toti pe la 40-50 de ani, genul ala, cefe groase, tunsi zero, dar bine imbracati, parveniti iesiti la o distractie usoara cu alte cuvinte, isi dau toti castile jos si il privesc pe un membru al grupului lor care se ridicase.
"Ce faci Serbane, ne parasesti asa repede?Iar s-a cacat nevasta-ta si tre' sa te duci sa o stergi la cur?"
"Tuz' gura aia..." zise tipul, razand totusi, era clar vesel,"pai nu ti-am zis ma ca e plecata?Profit si eu acum cat pot, pierd vremea cu prostia voastra de halflife.", si atunci observ ca avea deasupra tastaturii din fata lui o libertatea desfasurata larg, deschisa la anunturi, mii sii mi de litere inghesuite.Individul scoate tacticos mobilul din buzunar, il invarte in mana putin, ii deschide clapa cu degetul mare si incepe sa formeze atent numarul.Rasete infundate dinspre grup, cativa se prinsesera deja.
"Ia uitati" zise Serban victorios "Bruneta, ochi verzi, ofer companie placuta barbatilor generosi, ultracentral in bucuresti".Sta putin, si zice destul de tare cat sa auda toti, nu numai prietenii lui:"Rog seriozitate!".Acum toti rad fara nici o retinere, chiar si el, pana dupa ceva vreme se calmeaza si incet repeta, aproape doar pentru el:"Auzi, rog seriozitate, asta-mi place cel mai mult", apoi tare ca inainte"Da' ma rog nu tre' sa fie desteapta, sper sa nu fie urata ca ultima".
Suna, toata lumea tace, cativa priveau de parca aveau 12 ani si vedeau prima oara cum suna cineva la o curva ascunsa intr-un anunt matrimonial.Tipa raspunde, si Serban incepe sa vorbeasca repede, dar politicos si pe un ton pe care nu-l mai folosise:"Da buna ziua, in legatura cu anuntul din ziar...Dadada, nu-i problema, stabilim noi cand ne intalnim, o singura intrebare am, unde vine mai exact ca eu sunt la unirea acum si tre' sa ajung repede, nu-s cu masina stiti...".Tipa spune ceva, lui ii piere zambetul, si vadit enervat spune mai tare chiar decat inainte:"DRUMU' TABERII!!!Pai asta ti se pare tie fa ultracentral?!?".Toti rad, chiar si eu, si dupa o vreme incepe si el, injurand-o sistematic pe tipa printre rasete.
"Asta e, mai incerc odata ca mai e una singura care sta in centru...Ma rog, acum o fi pe bune".De data asta formeaza numarul repede, cativa se abtin sa rada, iar Serban e deja in centrul atentiei de minute bune, nimeni nu scosese o vorba.
"Da, buna ziua, in legatura cu anuntul din ziar...Da, perfect...La Universitate?...Da, cred ca stiu, perfect atunci, o rugaminte as mai avea, sunteti de acord sa mai zabovesc putin dupa, stiti, sa fumez o tigare..",din receptor se aude vocea destul de tare, fata iar ii pica individului, de data asta se face rosu:"Cum adica ma ce vreau sa zic cu "dupa"?..Fa, cuma adica ce fel de femeie cred ca esti, cred ca esti o femeie care suge pula pe bani, ca altfel ce cauti cu anunturi dastea?Crezi ca stau eu sa petrec "timp placut in compania unei doamne inteligente", am nevasta pentru asta fa!".Incepe sa o injure sistematic si pe asta, nu am auzit foarte clar din cauza rasetelor, si eu radeam de data asta tinandu-ma cu mainile de burta.Serban in schimb nu mai radea acum.
Dupa o vreme, intreaba catre birou "Nelule, n-ai sa-mi dai si mie un calculator mai intr-un colt asa, sa bag si eu un porno?", apoi fara sa mai zica nimic, iese zambind.

Imagine

O ecogeekule, ce ai face daca intr-o diminteata te-ai trezi si in loc de pasta ta organica de dinti ai gasi un tub de colgate, si in locul cutiei de ceai ce poate fi utilizat ca ingrasamant dupa folosire, un bax de cola? Tu rockerule, care in locul tricoului preferat cu maiden gasesti unul cu gigolo italiano? Ce ar spune baiatul de pe maidan, cu latul piciorului atras magnetic de minge, daca in locul adidasilor lui preferati ar gasi converse? Ar mai iesi unul din acesti oameni din casa?
Mai important, daca nu ar putea schimba situatia, ar mai sti vreunul din ei cine este?
...
Ce vreau sa spun cu asta?Nu e rau sa ai o imagine, dar nu o critica pe a altora atat timp cat si a ta e bazata pe obiectele ce te inconjoara.Si incearca sa uiti de forma si sa pui accentul pe esenta.
Ecogeekul adevarat ar continua sa recicleze, rockerul pe viata inca ar da din cap pe dulcea muzica a lui satan, iar baiatul de pe maidan ar juca la fel de bine si in balerini daca ar vrea, oricum e mai bine decat atunci cand juca descult...

Timp

Te-ai uitat azi la ceas? Eu da. Mai mult ca tine, pe pariu. Sunt in criza de timp, dar nu m-am uitat la ceas gasindu-l amenintator si rugandu-ma la el sa-mi mai daruiasca cateva minute, asa cum fac de obicei. In schimb, m-am trezit facand ceva ce mi se pare in mod normal un simptom al prostirii, in faza incipienta, ce e denumita atat de nepotrivit "maturizare" de tot felul de pedanti. M-am trezit privind ceasul si rugandu-l inconstient sa miste bratul mai repede, sa ma scape de minutele ce mi-au fost denaturate. Timpul: cea mai valoroasa si mai usor risipita avutie a noastra. Si totusi parca contine in adancul lui un mecanism precis setat sa ne dezumanizeze complet, sa devoreze semnificatia individului, sa te ademeneasca incet catre un scop, apoi sa te muste si sa te si scuipe pana sa realizezi ce s-a intamplat.
O vad de trei ori pe saptamana.De fiecare data acelasi lucru, ori nu se face nimic, ori facem niste exercitii care nu au cum sa iasa din zona penibilului cras, multumita geniilor care au gandit programa de-a 12-a.Practic bazele de date au fost predate coerent si complet intr-o ora.Acum copilasii trebuie sa stea sa se gandeasca: cati manageri ar putea lucra la o banca?Ar putea un manager lucra la mai multe banci? Doar de dragul de a o face, caci nu va folosi nimanui, nicicand, in nici un context imaginabil.Ar fi idiot sa scrii o baza de date "ghicind" relatiile intre entitati sau fisiere. Dar nu e numai asta, antreprenoriala a fost la fel de penibila.E si scarba comuna care pluteste prin clasa. E clar ca noi nu vrem sa fim acolo, dar nici ea nu vrea sa fie acolo. Si nu-i cer sa foloseasca timpul intr-un mod mai bun, sa ne predea Java sau sa ne invete photoshop, nu-i cer nici macar sa ne lase pe net, dar as vrea sa putem face CEVA. Pana si de-as putea dormi, citi, manca ceva, as fi multumit.Dar nu, asta-i treaba cea mai perversa, trebuie sa nu se intample nimic.
Si de curand am realizat cu adevarat ceva, ora asta grotesca de info e doar cireasa de pe tort, exceptand doua-trei materii, peste tot e asa.Ce invatam de fapt? Sa fim slugi, sa ne fie rusine de mintea noastra, sa uram munca, sa credem ca nu are o finalitate. Invatam ca absolut toti scriitori sunt mari, si ca arta plastica si teologia sunt niste subiecte "unde toti merita 10".Si invatam sa ne uitam la nenorocitul ala de ceas.Vad prostia aia de ceas mai mult decat o vad pe mama.Ani, decenii poate pierdute, ca sa iti faci un viitor, sa preiei valorile pe care le vei utiliza tot restul vietii.Minunate valori, lipsa de punctualitate, munca e pentru prosti, important e sa retii, nu sa stii, cine dracu a fost guy fawkes? zi sarumana de 8 ori pe zi, sa-ti fie rusine magarule, frate da-mi si mie tema sa o copiez repede, vreau sa ma sune mama diseara, mi-a dat proasta aia 3, iara intarzie profu, max iar ai intarziat, sa traiti!ora s-a incheiat!
Si apoi te angajezi si toata viata ta va fi asa.Mananci cuvinte si te caci cifre.Si daca te caci destule cifre, si destul de mari, vei primi un bonus in plicul cu salariul si seful te va mangaia incet pe cap.Asta ti-e datoria.Sa pupi un sef care pupa un sef care pupa un sef care...
Indoctrinarea asta incepe cu prima ta "ora".Ce ironic e numita batjocura aia care valoreaza maxim 10 minute.Oare nu ti s-a parut ceva ciudat cand erai mic?Urma sa te duci intr-o cladire mare, sa stai acolo cateva ore si sa fii atent.Parea simplu, posibil placut, dar totusi, nu era ciudat?Are sens?
Ore...Gandeste-te la cea mai intensa ora din viata ta.Si acum compar-o cu o ora de scoala.O ora la serviciu.Si gandeste-te ce ai putea face cu 7 ore, in care singurul motto care ti-e dat ar fi:"Invata." sau "Creaza".
Macar mai e putin si scap, cu mintea inca "neformata" de presele lor hidraulice, sper. Si o valoare noua, curata, adevarata: "Bazeaza-te pe tine, esti propriul tau stapan."
Ziceam la ineput ca e gresit numit procesul asta "maturizare".Imaturitatea e trasatura unui om care are nevoie de altii, de reguli pentru a-si utiliza inteligenta.Si exact in directia asta se merge in aceste "ore"...

două poezii

Al treilea ochi, veştejit si obosit
astăzi s-a închis
în sfârşit…
Nu a clipit
şi nici o lacrimă nu a căzut,
sau poate ceilalti doi nu au văzut
nu au putut.
Un lucru-i cert, nu am orbit,
dar nici nu voi vedea
Nimic.



Azi la casieriţă eu m-am dus,
cu dosarul la depus
şi uitându-mă in sus
îi vad zâmbetul formal şi-aud :
Ce doriţi ?
Fericire,
am răspuns.
O veţi lua iute-n primire…
A, dar actele nu sunt de-ajuns,
nu e bine,
aţi uitat un formular,
şi lipsesc multe ştampile,
credeam că sunteţi om cu pile.
Spuse ea căutând printre hârtii,
dar când îşi ridică privirea
nu mă mai zări,
Plecasem.