19 sept. 2011

Ea

E mezina în familie, născută pe 15 august, 1992, la spitalul Colțea. E, prin urmare, leu. Teoretic, suntem compatibili astral. Probabil a primit 10 la naștere. Are ochi mari, căprui. Părul ei miroase frumos. Părul ei ar fi trebuit să fie negru, dar mereu se vopsește. Roșcat îmi place cel mai mult, dar i-ar sta bine oricum. Arată genial cu breton. Îi place să fie mângâiată. În timp, asta m-a ajutat să-mi construiesc o hartă 3D a trupului ei în minte. Dacă aș fi sculptor, aș putea să-i fac o statuie cu ochii închiși. Memoria mă lasă, dar sper să nu uit nimic, nici un centimetru din trupul ei perfect. Coapsele. Brațele. Semnul de pe sânul drept. Ador fiecare părticică. Ador întregul. Ea e evident nemulțumită de corpul ei, ca toată lumea de altfel. Vrea să mai slăbească, ca toate fetele de altfel. Mie nu-mi pasă. Îi place să meargă pe bicicletă. Îi plac cele vechi, cu precădere cele roșii. Îi place fotografia, cred că are talent, scoate poze bune pentru un amator. Stă fără părinți, de curând chiar singură, dar nu pentru mult timp. Are o văcuță acasă, pe nume Capa, pe post de pernă și prieten îmbrățișabil, căreia îi lipsește un corn, iar acolo unde ar fi trebuit să fie cornul îi iese creierul pufos pe-afară. Uneori miroase ca ea. Are un poster gigantic cu Faust, și multe desene prin casă. O gorilă de-a mea care s-a pierdut, un om cu cap de cub, un portret, un omulete etc. Are o poză cu Alex Kapranos și sora ei. Sora ei urăște faptul că fumează. Înainte fuma lucky roșu. I-am luat un pachet de Crăciun, a fost primul meu cadou pentru ea, l-am legat cu fundă verde. Au urmat multe altele. Scrie cu diacritice. Și pe facebook. Adaugă căciulițe și liniuțe pînă și la hărtiile dactilografiate. Are o mașină de scris. Ascultă muzică bună. Suntem vecini pe last.fm. S-a uitat la toate filmele bune când era prea mică. Îi plac poveștile din Bucureștiul de demult. Merge și citește la BCU. Are multe cărți în bibliotecă, având în vedere că sunt strânse de ea și sora ei. Majoritatea bune. Sora ei mă place. Spune că e leneșă, dar e așa doar cînd se copliărește sau când are un deadline. A fost voluntar prin multe locuri, are grijă de o casă singură, știe să gătească, a intrat la două facultăți (asta poate cu mai puțin efort). Ergo, nu e așa leneșă. Îi place teatrul. Are talent de povestitor, prinde fragmente de viață și le insuflă ceva special. Uneori, relatează cu un entuziasm și o sinceritate care n-au cum să nu te cucerească. Îi place să meargă pe munte, și să doarmă în cort. Îi plac stelele, și ar vrea să le învețe numele. Crede că are ghinion, dar își pune dorințe pe stele căzătoare. Sper să i se îndeplinească. De când o cunosc, eu îmi doresc un singur lucru. Am senzația că o cunosc, am scris toate lucrurile astea într-o suflare, și totuși mi se pare o picătură în ocean, aș putea să mai scriu o sută de pagini și tot ar mai fi ceva ce mi-a scăpat, tot aș mai avea ce descoperi. Știu totuși, că e Ea. Am senzația că mereu a fost, și doar am așteptat să o întâlnesc. Iar eu? Eu sunt nebunul care o iubește. Iubesc fiecare lucru mărunt legat de ea, iubesc deja ce nu cunosc, iubesc misterul, iubesc ansamblul. O iubesc pe Ea.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu