două poezii

Al treilea ochi, veştejit si obosit
astăzi s-a închis
în sfârşit…
Nu a clipit
şi nici o lacrimă nu a căzut,
sau poate ceilalti doi nu au văzut
nu au putut.
Un lucru-i cert, nu am orbit,
dar nici nu voi vedea
Nimic.



Azi la casieriţă eu m-am dus,
cu dosarul la depus
şi uitându-mă in sus
îi vad zâmbetul formal şi-aud :
Ce doriţi ?
Fericire,
am răspuns.
O veţi lua iute-n primire…
A, dar actele nu sunt de-ajuns,
nu e bine,
aţi uitat un formular,
şi lipsesc multe ştampile,
credeam că sunteţi om cu pile.
Spuse ea căutând printre hârtii,
dar când îşi ridică privirea
nu mă mai zări,
Plecasem.